Coregrafia Mortii

A fost trista ziua de ieri, cand am intrat in apartament si am gasit-o cu un altul.
A fost trist dar a trecut. Asa e cand crezi ca iubesti prea mult.
Am discutat cu domnul si i-am explicat ca sunt sotul ei.
El a inteles, a spus ca e logodit cu ea de un an si ca nu are de gand sa renunte la ideea de a o cere de nevasta.
ne-am asezat toti trei la masa am discutat si am ajuns la concluzia ca cel mai bine e sa ii acord divortul.
Nu e prea usor sa arunci pe malul apei 9 ani de casnicie, mai ales ca te apropii de cei 10 ani.
Mai sunt doar trei zile. Trei zile si se fac 10 ani de cand suntem casatoriti.
Nu a uitat tango-ul, ceea ce e foarte bine.
M-am gandit ca ar merge foarte bine un ultim dans inainte de despartire.
A inceput sa isi mute hainele la celalalt domn, dar am avut grija sa ramana la mine rochia ei cea rosie cu care era imbracata cand am cunoscut-o prima oara intr-o cafenea de tango.
Sacoul meu l-am asezat langa rochie. Se potriveau atat de bine...
In ultima noapte, inainte de a semna actele de divort, am invitat-o pe la mine sa luam o ultima cina de seara. I-am spus sa vina imbracata normal.
Am pregatit din timp un vin rosu, niste lumanari si ca muzica de ambient niste Cd-uri cu tango.
S-a facut ora 8 seara si ea ajunge. Ii spun sa mearga in fosta noastra camera si va gasi acolo rochia; sa se imbrace cu ea.
Am asezat masa, am mancat si am baut amandoi din aceeasi sticla de vin rosu.
Am pornit muzica.
-Imi acorzi acest ultim dans din viata noastra?
-Cu mare placere, zise ea.
In timp ce crestea intensitatea melodiei, cresteau din nou sentimente pentru ea.
Se apropie finalul.
-Imi pare rau de ce am facut, as vrea sa nu divortam. spuse ea
Incet, incet, amortim.
Dansam tot mai lent .
-Si mie imi pare rau ca am otravit vinul ------------------------------------------------------- -----------------------........................................_________________________________

Un tango in pustiu

Praf produs de pantofii rupti de dans,
In mijlocul desertului, unde singurul sunet ce se mai aude este vioara singuratatii.
Tu simti? Simti cum iti bate inima cand pasesti pe podeaua cafenelei?
Un ritm atat de simplu dar atat de plin de sentimentalism.
-Un Tango va rog. I-am spus lautarului.
Acesta, fara a mai sta pe gand a inceput sa cante.
Dar nu avea sens. Ceva lipseste.
Ma uit la masa de alaturi unde vad o femeie atat de plina de ea.
Ne indreptam catre mijlocul cafenelei sa dansam.
-M-am indragostit. Imi sopteste la ureche.
-Tot ce vad in fata ochilor este aerul singuratatii .
-M-am indragostit de acest dans.
Era prea frumos dansul ca sa il stric cu o replica stupida.
Ma indrept catre urechea ei si ii soptesc:
-Lasa-ma sa fiu nisipul de sub talpa ta, pentru ca orice dans are nevoie de o podea.
Fara a avea timp de gandit, ea ma saruta.
Din acel moment am inceput sa dansez pe nisipul fierbinte al desertului, al singuratatii.
Praf produs de pantofii rupti de dans,
In mijlocul desertului, unde singurul sunet ce se mai aude este vioara singuratatii.