Un tango in pustiu

Praf produs de pantofii rupti de dans,
In mijlocul desertului, unde singurul sunet ce se mai aude este vioara singuratatii.
Tu simti? Simti cum iti bate inima cand pasesti pe podeaua cafenelei?
Un ritm atat de simplu dar atat de plin de sentimentalism.
-Un Tango va rog. I-am spus lautarului.
Acesta, fara a mai sta pe gand a inceput sa cante.
Dar nu avea sens. Ceva lipseste.
Ma uit la masa de alaturi unde vad o femeie atat de plina de ea.
Ne indreptam catre mijlocul cafenelei sa dansam.
-M-am indragostit. Imi sopteste la ureche.
-Tot ce vad in fata ochilor este aerul singuratatii .
-M-am indragostit de acest dans.
Era prea frumos dansul ca sa il stric cu o replica stupida.
Ma indrept catre urechea ei si ii soptesc:
-Lasa-ma sa fiu nisipul de sub talpa ta, pentru ca orice dans are nevoie de o podea.
Fara a avea timp de gandit, ea ma saruta.
Din acel moment am inceput sa dansez pe nisipul fierbinte al desertului, al singuratatii.
Praf produs de pantofii rupti de dans,
In mijlocul desertului, unde singurul sunet ce se mai aude este vioara singuratatii.