miercuri, 7 ianuarie 2009

Cararile Vietii



Din nou pe tristele carari
Imi pierd inima in ceata
O caut dar nu e nicaeri
Ci s-a pierdut in viata

Ea a venit, mi-a daruit-o
Dar nu era inima mea
I-am multumit shi am primit-o
Dar tot mai rece se facea

Am luat-o-n maini
Am incalzit-o
Dar timpul repede trecea
Cu timpul a plecat si ea
Si a plecat si inima

Din nou pe tristele carari
Imi pierd inima in ceata
O caut dar nu e nicaeri
Ci s-a pierdut in viata

6 comentarii:

Anonim spunea...

Multumesc :) (u know who)

KX The Big G spunea...

ba omule sa fiu eu daca am ineteles faza cu locomotiva ascunsa sub scaun :|

Anonim spunea...

Frumos

Anonim spunea...

e foarte frumoasa dar ma intristeaza enorm pt k ar fi fost alta poveste dak nu ai fi tu pers principal.sorry varutu dar ce e al tau e pus deoparte

Anonim spunea...

nu ai pierdut'o in viata...doar s'a ratacit :P dar va gasi drumul inapoi... >>>stii tu...speranta moare ultima<<<

pino spunea...

renunta la rime si vei avea o libertate de exprimare mult mai mare:) parerea mea e ca te obliga la clisee artistice.